noaptea așezată
pe calcâiul stelelor
pășește printre veșnicii

în cercuri mereu altele
timpul
are măsuri relative
își fixează existența
pe câte un soare în derivă

mișcarea
o artă a fugii
prin infinit
se transmite divizându-se
dincolo de punctul terminus

nu înțeleg
planurile creatorului
sunt prea complicate
politica oamenilor
e tâmpă

pipăi gândul
un scurt circuit cu flame
îl prinde sub arc
dar cerul îi hrănește cu aer
zborul mai departe

un flux de numere
se pune în matrice
urc pe boltă în nanosecunde
mă pierd de timp

ultima oară
am pierdut extazul
anilor lumină
câți s-or fi dus
întors pe pământ
nu v-am mai găsit urmele
nici poemele.