agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4663 .



Critic și poet
poezie [ ]
din Nopți pontice (1937)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Grigore_Sãlceanu ]

2010-11-23  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



CRITICUL

Și codrul și marea și norul
Și dragostea-n versuri s-au spus.
La ce să mai cânți? Poezia
Rămâne un soare apus.

Din tainele firii eterne
Nimic n-a rămas nedescris:
În vrafuri de tomuri celebre
A lumii splendoare s-a-nchis.

Cetește, admiră mai bine
Pe cei ce-au vibrat înainte,
Căci tot ce voiești a ne spune
S-au spus în eterne cuvinte.

POETUL

Și dacă de veacuri șoptește,
Prin codri vrăjind călătorul,
De-acuma, prin crânguri în floare,
Ca piatra să tacă izvorul?

Și-n undele lui când răsfrânge
Al nopților cer înstelat,
Să nu ne mai spună în taină
Ce altele ieri au cântat?

CRITICUL

Poeme cu valuri și stele
Atâta-s de vechi pentru noi!

POETUL

Și luna și marea par nouă
În fața privirilor noi.

CRITICUL

Puțini veți găsi împrejuru-ți
S-asculte cântările tale
În care roșește amurgul
Și floarea se-mbracă-n petale.

POETUL

Acei ce au inimi în piepturi,
Sub flori cunoscute și stele,
În valuri și raze de lună
Găsi-vor simțirile mele.

Și fără ca nimeni s-asculte,
Nu cântă pădurea de brazi?
Eu scriu pentru ochii de mâne,
Și nu pentru orbii de azi.

CRITICUL

Pe lumea aceasta, eterne
Nici piatra, nici bronzul nu sunt:
Topi-se-vor toate când focul
Va arde și cer, și pământ.

Atunci, manuscrisele tale,
Pământul, și marea, și luna,
Luate-n vârtejul pieirii,
S-or face cu pulberea una.

O clipă-ncălzește mulțimea;
Vorbește-i clipitei de azi;
Ne cântă simțirea de-acuma,
Nu luna pe vârfuri de brazi.

Ne toarnă în versuri aprinse
Blesteme scrâșnind printre dinți;
Descrie-ne trupul bacantei,
Stârnește bolnave dorinți!

Te lasă de versuri eterne
În marmură! Scrie pe lut,
Și gloria ta va fi mare:
E totul să placi un minut.

POETUL

De nu mai rămâne nici urmă,
Ce-mi pasă de gloria clipei?
Dar viața, dând pulberii viață,
Și-avântul de flăcări aripei,

Aceea ce-mi dete poruncă
Să fiu, să vibrez de uimire
În fața naturii mărețe,
Izvor nesecat de simțire,

Tot Ea poruncitu-mi-a tainic
Frumosul în versuri să-l cânt!
Iar dacă vreodată zdrobi-va
Și ceruri, și mări, și pământ,

Ea singură-n minte purta-va,
În orele-acele supreme,
Aduceri-aminte din veacuri:
Statui, simfonii și poeme.

Și nimeni nu poate să știe
Ce nou, fermecat univers,
Ce lumi fericite de-a pururi,
Ce rai va crea dintr-un vers.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!