câtă liniște în casa de la marginea drumului
nici fumul
nici soarta
și nici măcar timpul
uitat printre frunze
precum o capcană bolnavă

anotimpul acesta de pe urmă
i-a unit pe toți
într-o altă facere
a pământului
a umbletului fără căutare
a răstignirii fără rost
pe cruci subțiri și înalte din plastic

am rămas doar noi
semințe risipite frumos
în spatele unei uși
nedeschise până-n zori