conducătorii lumii prin cariere sfarmă,
specialiști la scotocit pământul,
axiologia vremii- armă lângă armă,
viața e vast front și-adesea inutil cuvântul.

zadarnic ești prin rugi contribuabil,
visând la pacifism la cordialitate,
contează mușchii de oțel inoxidabil ,
să- ți scapi destinul de fatalitate.

popoare cerșetoare de fericiri cu har,
trudesc să ducă, la final suișul,
dar crucea nu-i de lemn ci de mortar
pe calea binelui s-a îndesit hățișul.

să crezi în cel de-aproape e o farsă ?
trădările grăiesc pe mii de căi,
rețeaua către Dumnezeu e arsă,
mici oaze de lumină sunt pline de călăi.

din când în când luminile festive,
sunt zori de lumânări pe arii de tăceri,
un fel ciudat de festivaluri emotive,
pentru ascuns candori de aprige dureri.

mecanică-i uitarea în ornic nisipiu,
iertarea mai răsare pe ramuri de măslin,
glumim sculptând dovleci sub formă de chipiu,
gonind noaptea cu strigoii de sub cerul baldachin.