Cu Paserea Paradisului pe un umăr,
cu Paserea Ibis pe celălalt…
Doamne, zilele noastre-s purtate de fluturi,
pre Domnul însoțindu-L
în liniștea Grădinei Ghethsimani...

Și pre când noi lucrăm
la grația unor cuvinte,
o parte de lume se pregătește de muțenie,
pe fierul de glorii rugina nu află popas,
ruina ne sprijine casele...

Haidem, Prietene, haidem
să-i arătăm soldatului iarba,
roua și poamele lumii, să-l oprim
să mai fie răsuflare suavă
pe îndoliatele creste știrbite de fulger.

El este Pruncul nostru
și pentru somnul nostru plătește,
pentru depărtările noastre ne-înțelese…