Din volbura zilelor negre,
Din noianul faptelor superbe,
Confruntările verbale acerbe,
Ne vor purta pe derdeluÈ™, mereu.

Din ceața zilelor uitate,
Din sute de amintiri deșarte,
A greși Divinului nu se poate
Fară a plăti...instantaneu!

Căci din bruma zilelor trăite,
Pe scala faptelor ilicite,
Toate clipele-ți de Divin păzite,
Se vor împuțina mereu!

Dăruiți faptelor candoare
Trăind clipa prezentă sub soare,
Căci răi fiind... pe voi rău vă mai doare,
De nu-i faceți pe plac Divinului! Zău...!

Ce dulce măiastră ardoare
Mă chiamă spre " Ființa cea Mare",
Spre " Ființa de lumină" , dulce... mereu?
E Tatăl, e Fiul și sufletul meu!