Sfere, cercuri, bule plutesc colorate în minte,
Ca niște putrede oase uitate-n morminte.
Alerg din imaginație să le prind în cuvinte.
Ele mi se risipesc ca niște pași pretutindeni.

Acolade, spire și curbe se întretaie în aer,
Ca niște imense fuioare de lână în caier.
Încerc să le tai trupul cu un bomfaier
De fiare turbate muncite de-un fraier.

Picături, lacrimi, zgârieturi puternic pictate
În culori tridimensionale și unghiuri uitate
Fac dansul existențial al clipei din carte
Să ne învețe cum se moare prin moarte.