am găsit-o pe karma stând în tren
alături de alte corpuri cu suflet
i-am spus că spiritul meu se bucură
că nu circulă singur pe liniile de metal învelite cu pietre
i-am mai spus că mi-aș lăsa oricând în orice haltă
corpul scenografic atunci ea și-a ridicat privirea
din biletul etern al șarpelui
și a început să mestece fân
mirosul de iarbă uscată aluneca
un alt glob pământesc în nările mele
am mușcat cu fetele din compartiment
vârstele apelor care au mărșăluit o clipă
în jurul nostru și am aruncat
pietrele în infern pe care bisericile
le-au pictat pe urmă pe ziduri
de atunci aerul își dezlănțuie
zonele mlăștinoase și rămâne înfipt
în creierul meu ca un fragment de metal