agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-02 | | Înscris în bibliotecă de Stancu Leliana E un sat în care, uneori, Munții stau de vorbă cu bătrânii Până când luceafărul de zori Lunecă pe cumpăna fântânii, Unde fetele adorm curând Pe un pat de vis, mai înspre stele, Pe când vântul spulberă, râzând, Urmele copilăriei mele, Unde - iarna - fumul din cămin Cu copiii satului se joacă, Și muntenii către casă vin Cu mustăți albind de promoroacă, Pe-un picior de piatră-alunecați, Coborând din munți sau din baladă, Muți acum, când bunii lor Carpați Se-odihnesc în somnul de zăpadă. Cred în munți ca turcii în coran, Pân-la cea din urmă încleștare, Deși simt în fiecare an Câte unul muntele mai tare. Seara, gem ca stânca așteptând În prăpăstii mari să se răstoarne, Că îi doare ceasu-acela când Piatra mușchilor se face carne. Iar când pleoapa nu li se mai zbate Pe sălbatici piscuri și silhui, Chipurile lor, pietrificate, Par din ce în ce mai mult statui.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate