îmi aduc aminte cum iarna ne țineam de mână,
ne țineam de noi, ca nu cumva
să ne despartă fericirea,
dar acum, când am fost despărțiți de dureri,
iarna noastră este perfectă,
chiar dacă nu mai este a noastră...

toate luminile și focurile mici
se rotesc în jurul meu,
contopindu-se cu dispoziția mea.
sunt mai integru ca niciodată
în acest haos de iarna, genial planificat.

cu vântul în față, cu măștile pe poliță,
cu fularul pe gât și mâinile în aer,
cu muzică în mine, cu zăpadă în jur,
fericit, îmi cer iertare că...
a fost bine să împart iarna cu cineva,
dar acum - când iarna e numai a mea -
e și mai bine...