amurgul se deschide cu o tentă de lumină
din fulgii de nea
se sinucid secundele albe
fără regrete

îmbrățișarea lor rumenește obrajii
când privirea se rostogolește
spre omul de zăpadă uimit
de miracolul
alb

mă grăbesc spre redacție
mi-e dor de ea
să o deschid la ora exactă
cu cheia multiplicată la minut
în gama sol major

fluxul de știri oprește
mausul din plimbare
între mine și calculatorul opac
interpretări hilare

bizar mă uit pe monitor
mă ridic buimac și plec
de jos
din pantofi
a căzut
un flec
replay FLEAC.