Toamna peste care trec
cu aripi de aur minereal
nu mă mai pierde
pe văzduhuri mișcătoare,
ci îmi arată
cum au crescut copacii
pe sprînceana înaltă
a grotei sfîntului Patrik.


Vine o ploaie de trandafiri
în ochii mei penitenți
cu îngeri așezați
în jurul Mesei rotunde.


Surîsul luminos
al regelui Arthur
bea apă lustrală-
răsărită din răsăritul
smaraldului șlefuit
de suspinele
Mariei-Magdalena.


Aripile, mi se fac mîini,Doamne
după Înălțarea visului-
și zidesc pe ele
din focul Globului imperial
biserica caldeeană
și biserica celtică
să le oglindesc
în oglinda splendorii
Noului Ierusalim.


Pînă la blînda chemare
a efluviului Tiferet,
împodobit de planete
merg pe urmele însîngerate
ale lui Iosif din Arimateea
să umplu drumul cu plînset,
suflete sihastre.