Pleoapele tale-n vibrare
aripi ale ochilor umezi,
arcuite cu valuri de albastru
se-ntorc să mângâie țărmul.

Cristal în priviri zborul
o înălțare a ploii în aer,
când se nasc lacrimile
condensează bucuria-n raze.

Inima mea cearcăn al lunii
un măr roșu-n fereastră,
deschide obloanele larg
să-ți picure broboane de rouă.

Mi se făcea pielea de pasăre
să-ți poarte surâsul în cioc,
ca pe un inel de logodnă
peste dansul pădurilor de ulmi.

Știu că pământul și cerul
drumuri abia atinse de vânt,
ne învăluie în zile și nopți
ca într-un inel de foc,

în care mai suntem și astăzi
îndrăgostiri sub o pleoapă.