săraca mamă-a mea
pe vremea când eram chiar mic
din lucia sărăcie în care trăiam
bănuții toți și-i drămuia
să-mi cumpere câte ceva pe plac
din când în când

de patru ori pe an
se întâmpla o-așa minune
îmi pare-un vis acuma tot trecutul
aș vrea s-adorm visând
acele timpuri fericite
în care îmi doream doar jucării

mai apoi o pereche de teniși
era cadoul de sfântul Paști
ce trebuia să-mi țină până-n toamnă
doar duminica-i purtam
iar restul săptămânii nu conta
desculț... ca puii din ogradă

primeam o basculantă
din tablă subțirică bizar vopsită
când la-nceput de toamnă era hram
în joacă dup-o săptămână
nimic din ea nu-nțelegeam
era doar rablă prin gunoaie

un Moș Crăciun hilar glumea
și-mi aducea doar boabe
grăunțe, grâu, orez, fasole
sau chiar alune, mere, ghinde, pere...
săraca mama-mi cumpăra
trei portocale și-o esență... de migdale

cojile de portocale și esența
erau tot ei de trebuință
la copturile de Anul Nou
să fie rumeneala parfumată
de joacă... ce pot să mai spun
c-un retevei... trăgeam pe gard

de Anul Nou costa mai scump
al meu cadou: palton și o pereche de bocanci
și să spun drept... erau pentru doi-trei ani
văzând că nu creșteam cât șapte
și uite-așa trecui copilăria scurtă
în neajunsuri cu belșug visate

săraca mama tot spunea:
veți avea de toate de-ți fi mari
noi o-ntrebam pe rând cam ce anume
s-ar potrivi cu-a fiecărui fire
și ea visa cu ochi deschiși
spunând ce nouă ne dorea
apoi dorindu-ne-o și noi

mă-ntreb acum: unde-or fi oare
toate acele vise de mamă, de copil
ce nu s-au împlinit vreodată?
pe unde-or hoinări neîmplinite?
de-atâtea vânturi, în vremi tulburi
unde-or fi fost spulberate?