Strigă din vârf de munte
Văzduhul:
Numai coatele și genunchii
Te dor
Dacă urci pân-la cer.

Tălpile se vor face
Una cu nisipul și cu gândul
Chipul ți-l voi prinde
Ca într-o carte
Dacă jumătate val, jumătate apă
Vei fi,
Spune murmurul de la Marea cea Mare.

Între brațele mele de somn
Și de dor
Sufletul tău se va culca
Fără întrebare, iubitule,
Vremea vei uita s-o întorci
Vorbele se vor deschide ca un mugur,
Numai numele tău scrie-l alături.

Lasă-mi răspunsul
La primul izvor,
Spune-mi de rostul meu printre vii,
Cine mi-a hotărât neodihna
Cui am să seamăn fără să vrei
Cine-o să-mi urmeze pe poteci?

Numai atât să-mi leși, părinte
Și te slobod de testament.
Și din adânc:
Cine sunt eu.