agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-10 | | maestro rostește femeia păpădie mângâindu-și imaginea răsturnată în oglindă geamul de purpură strălucește a soare scăpătat demult între perete și pat pieile ei se scurg groase peste mine cel ce stă întins stau întins sub formă de porumbel chel iar zborul îmi seamănă a gângurit de ce s-ar mai întreba ea cuprinsă de faldurile venelor plutitoare - maestro unde ești mai auzi de mine? vezi că palmele mele sunt pâlnie de întins văzduhul ochii mei ace de subțiat linia căzută din nori (pe când sânii se târau mucenici prin glodurile înțesate cu săgeți scoase din trupul sfântului) în ruptura surâsului femeia aceasta plină de semințe îmi arată cât de multă catifea a fost aruncată într-o doară într-o durere de amiază ghemuită ca un făt desprinsă de strigăt mai este această durere desprinsă de sângele ce mă străbate ca un fluviu nepăsător la delte ca un cui obosit de atâtea răstigniri iar eu mă rostogolesc peste ea și o mint în plină batere de vânt că - eu sunt maestro de sub scara pe care cobori de pe cal ți-ai mutat șezlongul mai jos de crupa lui copitele alunecă în gamele șuierate parcă mai ieri ajungeau până la mine pietrele pline de frunze și rămășițele zilei dinspre cotorul cărții vino femeie cu subțiri vine și pete solare încă neexplodate (în mine) și-am auzit de tine am auzit într-adevăr de ea cea care se lepădase de ultimele cărămizi din zid n-aș spune pentru nimic în lume dar lumea nu mai există de când seceta a ridicat pământul la rang de piatră de când femeile plutesc răsturnate ca imaginile unor flori prinse în ierbar printre călimările așezate ordonat într-o simetrie a neputinței cel pe care ea îl privește de sus (este privirea standard a unei femei păpădii) se naște acum din umeri jumătate rădăcină restul o simplă urmă în praf
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate