desigur caută disperată în poșeta fără fund și fără an
Rujul,fardurile,fondul de ten și celelalte măști,mai puțin.
Unde oare ai pus oglinda,îți aduci aminte când i-ai spart mântuitul azur ?! Acum...
ce să se mai reflecte din ea,pală,obscură,rece și moartă cum este,amurgul primordial ?
desigur caută disperată în poșeta fără fund și fără vreme
cioburi și umbre de tine,disperată
arunci cu toate ca o nebună
și râzi,se prăvălește peste tine orgasmul lumilor latente.
și caută
Sfânta nevinovată ce-ti ucide viața.
Frumusețe.
Cocorii țipă.
Se sparge încet gheața din sufletul tău.