Nu ți-aș da niciun minut înapoi
Ioana
și nici nu ai venit pe lume...

Ioana
niciun minut nu e al tău
după zorii dimineții
cerul se deschide
ca o urmă de regret
tu iei cu tine valul acesta de pânză
pe care și-au scrijelit toți neputința
și grijile
îl duci pe malul mării
croind catarge corăbiilor
la vânt bun le dai drumul pe apă
departe de lume
rămâi apoi pe punte
din nou copilă
plescăind apa
cu călcâiul

apusul te găsește tăcută
odihnindu-ți fruntea
de conturul imaginar
al brațelor părintești
ridicându-te deasupra formelor
într-un con de lumină.