Tata m-ar fi vrut doctor,
să nu-l mai doară inima
de atâta grijă pentru mine,
în vreme ce, eu iubeam cuvântul scris
și scrisorile…

Mai apoi, i-am simțit barba aspră într-o îmbrățișare,
când am devenit dirigintă de Poștă
și aveam să mănânc pe ziar
prima bucată de pâine muncită
alături de colegii mei, toți mai în vârstă ca mine.

Am crescut, tată…
Mâinile mele scriu frumos
despre cât de mult vreau să vin să te văd,
dar ajung tot mai rar
pentru că mă preocupă atât de mult
tinerețea mea
și mă dedic întru totul profesiei mele.

Port tocuri și pălării,
departe de halatul alb,
și îți pun toată iubirea mea într-un plic
când îți scriu că mă-ntorc,
ceea ce un medic nu are timp să facă.