agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-12-15 | |
mă uit la podea. de la unu șapteșcinci.
mă ridic pe vârfuri. de la unu optzeci nu-ți mai văd agrafa singurătatea e tot mai mică și dau din cap ba nu/ ba da/ spun nu da da nu dacă spun da parchetul se apropie se depărtează se - distanța e funia cu care mă leg de pământ când spun nu amețesc. dimineața spun nu. abia te mai văd prin așternut. chiar între pernă și – mă dau jos mă ridic privesc fix în gol e o gaură săpată acolo. în vis. și o nucă-n perete. nu. spun nu strâmbi din nas cauți chiloții prin plapumă așa cu o viteză oarecare într-un timp oarecare n-o să-ți vină să crezi timpul e ghem. e jos. e între papuc și dres. chiar sub veioză îl vezi distanța tasează viteza timp nu mai este elena de la unu șapteșcinci viața nu e deloc o formulă complexă totul se rezumă la viteza cu care îți micșorezi distanța de la o femeie la alta// timpul ei de reacție de după ce-i spui just a fuck, baby ieși dracului din așternuturile mele nu mai miorlăi ca o proastă și gata cad apoi în genunchi/ ridic privirea mă rup de podea/ caut fereastra/cerul și nu// nu găsesc nicio sfoară să mă leg de nori/ râd/ sunt una cu parchetul/ cu lemnul de pin/ nici nu mă absoarbe/ nici nu mă scuipă/ pur și simplu nu-mi pasă de la unu douăzeci sau unu șapteșcinci viața e aceeași. mereu. totul ține de viteza cu care alergi de la o femeie la alta. ca să ajungi la
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate