1. Ce de crengi ostenite se zbat în vânt - schelete.
Și ce ecouri jalnice inneacă toamna pe alei.
Pașii mei,trăiesc sub parfum de proaspăt tei
Profeții astupă intrarea,și adevăruri întoarse
și schelete.

2. Revin întâia oară,în parcul unde
mi-am înmormântat copilăria nevinovata
visul.
visele
iubirea
moartea
frigul
galbenul.
Pe mine.
punctele de suspensie. buzele
naivele poezii ( - de acum )

3. Alei - labirint . Grădina , verde cangrenat.
Aici o dată erau culori și struții și rațe și cocorii.
și viață
Se înălța MonteCarlo,unde mi-am servit iubirea.
Erau bărcii cu Romeo și Juliete și parfum de fericire.
Banca - și Castelul - și crucea.

4. Lemnul scârțâia putred sub atingerea vârstei mele.
umbra s-a rupt de trup, o caut in palidul soare.
un semn de mine,sau de eu,sau de noi ?! pământ. opac.

5. -

6. Mai am un singur dor,acum după ce am ars.
în noaptea ce îmi acoperă văzduhul,acum -
când din depărtări cunoscute,apropiate - suna
trenul obosit și cântă parcul devastat,fatal.
Fii bun și dă-mi o valiză,un bilet și o lacrimă
Și condu-mă către calea ,numai de noi știută
voi merge șovăielnic,și plin de dor.

7. Peisaj de Moroieni și vise fracturate,și memorii
procese de conștiință .
Mă vei lăsa la ultimul etaj,pe palierul fără capăt
Mă vei așeza cuminte în patul spre fereastră.
trece mocănița,fumegând-a vise către munți peste
satul nins,dor...
voi privi cuminte noaptea cum se zbate - parfum.
Dimineața mă va lovi,de aici de sus,de la ultima cameră
Imaginea orașului capitală- deformată . O Doamne !
și ceață . Eu cu ochii de nebun,voi râde. Havuz...
Și mă voi întoarce înapoi în pat,mișcat de frigul
munților.

8. Voi adormi,fără veac,fără aer,fără vis.
Parcul,gara,trenul,Sanatoriul,-acolo mă vei găsi
În sfârșit.
Izbăvește-mă din toată nevoia, și încet închide-mi ochii.
Îți voi mulțumii.