De prin vremuri vechi și neștiute,
De-au fost vreunii ca să asculte,
Din unicul Dumnezeu pe Pământ,
Aspectul matern s-a pierdut în vânt?

În orice spațiu definit
Manifestându-Te mereu
Și-n Universul infinit,
Ești puterea lui Dumnezeu!

Oricâți copii Tu ai avea,
Oricâte flori Tu ai găsi,
Inocenți ca Iisus ai vrea,
Dar niciunul nu va mai fi!

Ca Allah sau Buddha să mă protejeze,
Iisus Christos să mă binecuvânteze,
Shri Vishnu, Krishna, sau Mohammed profetul,
Să nu fiu în astă lume doar poetul,
Oratorul ce cuvântul potrivește...
Dacă sfintele legi divine nu le respect,
Degeaba eu cu evlavie mă aplec!

Dacă-n inima-mi blândă nu sunt cu toții,
Nu pot să fac să-i iubească și nepoții,
Și de nu-I iubesc din inima-mi plăpândă,
Degeaba dau și-aștept lumea să se plângă!
Tot ceea ce știu... nu are nicio valoare,
De nu pun o sămânță... să răsară floare!