Poate că tu ești cea ce m-a legat,
Cu sfori de dorința în nopțile albe,
Cu palme-ncrustate-n țărîna iubirii,
Cu legea speranței.

Poate că tu ești cea ce m-a închis,
În camera goală din sufletul meu,
Aici, unde împreună mereu decorăm,
Pictăm și zîmbim amîndoi.

Poate că tu ești cea ce lipsea,
Bucați cu bucați imi recompletezi,
O inimă ruptă de-atîtea tristeți,
O faci iar deplină.

Sigur ești tu cea ce mă ține de mînă,
Sigur ești tu cea ce m-ajută să sper,
SIigur ești tu o zi frumoasă,
În calendarul meu.