Și totuși mamă dorul meu de dor

Cuprinde munții îi desparte-n două

Și curge pe-Arieș tulburător

Spre-o lume albă tânără și nouă



De fiecare dată-n alt colind

Cântecul meu de dragoste răspunde

Acestui dor din care mă desprind

Și-aș coborâ pe văile rotunde



Ori m-aș opri pe-o laviță de lemn

În casa noastră ninsă de ursite

Să-i fac din nou copilariei semn

Să vină iar cu munți și cu colinde



Așa să ningă de să cadă-n râu

Întregul cer și depărtarea toată

Iar noi să colindăm până târziu

La nașterea luminii preacurată



Să fie iană-n miez de sărbători

Și să se-audă satul la fereastră

Cum și-a trimis feciori colindători

Cu glas dumnezeiesc să ne trezească



Să ies și eu pitic peste nămeți

Cu traista amintirilor în spate

Și să colind înalților pereți

Și ușilor de aur descuiate



Să iasă câte-o babă câte-un moș

Câte-un surâs de tânără femeie

Să-mi pună bani în pumnii friguroși

Și noaptea de colinzi să se descheie



De dorul meu pe care-l simt cum vrea

Să smulgă brazi frumoși din rădăcină

Și să-i îmbrace cu surâs de stea

Cu cântec cu belșug și cu lumină...



Și totuși mamă toate-s de folos

Câte se fac în lume cu iubire

Oh leru-i ler colindător frumos

Tu dorul meu copil din amintire