...fac un exercițiu lusitan de așteptare,
în loc de apă,
oglindesc lipsa ta în vitraliul bisericii,
în liniștea tremurată a soarelui pe apă.
Oamenii corului mă cântă frumos
ca și cum aș fi un munte nedorit de nimeni
încât îmi vine ușor să-mi fie dor de tine
într-o limbă străină,
cu ochii, plete și pardesiu roșu.
Fără multă trudă învățăm separați
să culegem apă pentru aceleași flori.