Tineri cu flori de lămâiță-n plete
să coborâm într-o ferigă am spus
În locul soarelui - ochiul tău rotitor
deasupra unei mări nevăzute

Miri ai unor de mult rătăcitoare
devălmășii înghețate din pulberi
să coborâm pe un țărm al timpului acolo

Pulberi din șoapte de dragoste
ne vor trimite alt ochi să ne lovească
Dar nu va lipsi surâsul tău să le stea în cale
Vom fi printre pulber / prelungiri
îmblânzite prin spaimă
ale dorinței de-a fi celălalt

Vom priveghea peste străluciri împăcate
să ne fie și părinții de față
cu flori de castan - lumânări - în mâini

Iar când va cădea / în amintirea soarelui
o ploaie din cristale de seve și petale / pe care valuri
le vor schimba în limonii / în elitre
vom ști Ni s-a așternut de nuntă