Îngheață iarna corpul cald
se strâng genele de frig,
pe-o stâncă-și poartă cântecul
lăsat de crivăț ca un smarald.

Fulguiește iarna pe melodii de dor
răsar din cântece câmpii
se întind dincolo de nori,
sărută îngerii destul de apăsător.

Crengile arborilor abia ating
lumina fermecată din ea
pălesc oceanele când curge ea,
totul se împletește în jur și plâng.


Îngheață iarna sufletul amar

din amintiri mai rupe flori
clădește magice amagiri,
fabrică bucurii ca un aramar.