Te trezești așa ,escaladând un munte
Și tragi tare, s-ajungi mai sus, în frunte
Îți înfigi ghearele cât mai adânc în viață
Ca să nu cazi, s-ajungi mai sus , în față
În fața celorlalți cățărători
Și nici nu știi că-n suflet
Căzând tu poți să mori.

Deși auzi căzând mereu pe lângă tine
Cățărători în viață, ce calea nu-i mai ține
N-ai timp și n-ai dorința ca mâna să întinzi
Ca tu pierzând o clipă, să îi ajuți, să-i prinzi.

N-ai timp și n-ai dorința doar să privești puțin
Cățărătorii vieții căzuți în avânt plin
Cu fața obosită de trudă și de chin.
Ce-ți pasă ție oare de ruga lor din glas?
Tu vrei doar sa câstigi o clipă, sau un pas .

Și dacă printre ură ,invidii si sudălmi
Cu sufletul si mintea urlând pline de răni
Cu riduri mari pe față,cu scrâșnet și suspin
Cu inima împietrită și plină de venin
Ai reușit pe toți și toate să le-nvingi
Și acolo sus în frunte cu trudă să ajungi
Privește pentr- o clipă prin ochii tăi cei goi
Cum ai ajuns în frunte pe-un munte de gunoi.