timpul e surd!
el tace,
se ridica-n picioare gata sa plece.
cu o viteza sar din asternut si-i sar in brate.
ochii lui imi inspecta buzele ce-i mimau vorbe,
destainuia cuvinte care,
nu stiu cum,erau uitate in gesturi straine.
cobor din bratele ce odata imi era refugiu,
distanta se rareste si imi pierd tonul.
ma uit in amintiri nepretuite de tine,
ma ia din nou somnul,
dar nu ma mai agat de vise,
nu sunt complexe si dauneaza-n iluzie.
...tac!...
pitita sub cearceaf,privind tavanul...
si el e fals!