si el,
colinda gandurile pribege de timpul ce-a trecut,
lasa urme-n amintiri adanci si reci,
cutreierand acum si visele seci.
fara ecou,fara noima,pleaca...
ratacind mereu in umbra lui,
nestiind ce sa faca.
soptind un nume,
pentru el sfant.
il mustra viata,singuratatea,
si-alearga s-ajunga o speranta plimbareata,
si cade,iar si iar,in ceata...
si iar...se ridica,pleaca.