agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-04 | |
Don Aquarel și frau Peniță
rup tacticoși dintr-o halviță. El colorează o figură, ea bate-ncet la tastatură. Un pui de drac vine de-afară, o minge-având la subsuoară, se plânge că nu-i dau halviță, privește trist la frau Peniță cu ochișorii săi – cărbune, mai cere și niște alune. Don Aquarel îi zice tare: „Mergi, puiule, tu, la plimbare! Ne deranjezi, avem de muncă. Uite, mai am cinci lei în pungă, du-te și cumpără-ți halviță, lasă-mă-acum cu frau Peniță”. * Ce bucurie-atunci pe Niță, puiul de drac dorind halviță. Iese râzând ștrengar pe ușă, se-ndreaptă către madam Gușă, să-și cumpere dulcea halviță, să o împartă, pe-o guriță, cu fraulein Marta, fata popii, de care nu poți să te-apropii, fără să ai ceva în mână. În toată valea, ea-i stăpână, un drac de fată cu-ochi albaștri, cu părul negru, dinți măiaștri ce mușcă tot ce-i iese-n cale. De-aia-i temută-așa în vale, numai drăcosul ăst de Niță o țucă pentru o halviță. * În vremea asta, frau Peniță își tot dregea a sa guriță ca să-și recite poezia cu care-a mâzgălit hârtia. Don Aquarel privea figura lui frau Peniță, chiar natura e mândră-acum că a creat-o, ar fi chiar încântat Șirato să o picteze: dulce gură, doară la păr puțin cam sură, în rest, o doamnă de tot hazul, te poți convinge, dar nu-i cazul să te-ndoiești de-a sa putere de a schimba veninu-n miere. Ce să mai spui? Artistă-n lege, ce-a semănat, aia culege. * Să nu-l uităm pe puștiul Niță, mușcând cu sete din halviță. O ține pe-un genunchi pe Marta (se pare că i-a dat-o soarta), îi dă să guste din halviță și țucă dulce-a ei guriță. Îi zice-apoi: „O, fraulein Marta, ce bine că mi te-a dat soarta!” * În loc de epilog, bag seama (fiindcă mă apucă teama), ar fi mai bun un artificiu (nu-nu, rima nu este-n „biciu'”), să rezumăm povestea noastră, fie cât este ea de proastă. Mai bine nu, că pierdem timpul și cred c-om supăra Olimpul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate