și stele-n fluvii repezi curg
oceanu-i suspendat pe zări
născând pe trup de depărtări
când ziua piere în amurg.
din lună plouă întrebări
cu zâmbet lung, diamantin
și ceru-i de mistere plin.
când bolta unei lumânări
valsânde veci adie-n vatră
atunci secundele-s de stâncă
și vraja firii e adâncă.
eu uit de timpul ce mă latră
păianjenii rotesc în juru-mi
căzând pe trupul meu de piatră.