mă detașez de lume
la marginea ei în tăcere-ți aștept
pașii să-mi calce spinii însingurării
răbdați doar de pietre

apari ca un heruvim
transparent lunecând peste
o după amiază toridă
și-n liniștea mea te topești

treci viaducte și poduri
treci peste clipe adunate-n
caer vremelnic scurgându-te
ca un râu prin matca eternității

cu privirea-mi străpungi aerul
în el am rămas
undă răzimată între tăceri



7 ianuarie 2011