Mă văd cu tine-n fân tăiat alene,
cu greierii cântând pe hârști de coasă,
în roua caldă, sânii tăi apasă
pe căi lactee fibre cosânzene.

Și simt cum, peste zi, tăcerea deasă,
ca umbrele de turme apusene,
ne coace aromind prolegomene
din tortul depărtărilor de casă.

Aud talăngi în creștetul de lume
și luna, șuierând peste Cindrel
îmi crește-n frunte coarnele postume,

că stând așa, nemișcător, defel,
am adormit în liniștea de brume,
iar tu te-ai dus, la unu, la hotel.