Într-un petic țesut de pânză veche
Văd chipul mamei cel iubit:
Aripi de fluture fără pereche,
Pe trandafiru-mbobocit.

Atâta dragoste în el a strâns
În ani de chin acest gherghef,
Încât, din ochiul mamei plâns,
Curg sfinte lacrimi de sidef.

Petale moi, pe-un colț de in,
Acum să le sărut mă cheamă
Și noaptea încă mai suspin
De dor sfâșietor de mamă.

Iar mama astăzi de s-a dus
Spre alte lumi mai bune,
Eu îi păstrez în ramă sus
A mâinilor minune.



23.08.2004