sunt rodul unui grăunte de polen
eliberat din floarea păpădiei
purtat de o albinuță-îndrăgostită de nectar
slobozit la locul potrivit însămânțării

eu-i creat nu la născare
ci mai devreme
chiar la concepție

nașterea-i eliberarea
fructului matur
de o generatoare mamă

botezul ploii l-am primit
pe timpul trudei solului arid
când toate frunzele efortului enorm
erau ofilite de arșița dorințelor păcătoase

scăpări și neajunsuri am tot confesat
fraților și surorilor în horele câmpiei
împărtășindu-ne apoi dimpreună
în fața altarului cu mii de flori
cu roua, cu ceața și cu bruma

sub mantia ocrotitoare
Albă ca Zăpada în iernile geroase
ținea la cald pe fiecare dintre noi
pe lângă vetrele bunicilor

ursitoarele-îmbrăcate-n hainele vântoaselor
au răspândit spre cele patru zări
urmașii familiilor pufoaselor păpădii

din ele suntem noi
e eul meu, e eul tău, al lui și-al ei
e eul nostru, e eul vostru
e eul tuturor ce au suflare

din ele sunt toate eurile

eului frâu liber de azi îi dau
să zboare unde și până unde-o vrea