Îți mai aduci aminte toamnă,
Eram în parc, în prag de iarnă,
În jur erau doar frunze moarte
Și o femeie, mai departe...

Stătea pe-o bancă liniștită,
Ca o statuie-ncremenită,
Iar...doar o clipă mai târziu
Și locul ei era pustiu.

P.S.
Un nor de frunze s-a format
Când vântul rece a urlat,
Noi, ne-am retras în labirinturi,
Ea...s-a pierdut prin anotimpuri.