fără vis
pe o stradă pe care și alții au pășit

pe lângă mine doi tineri grăbiți
ca niște lupi

în spate un bătrân îmi face cu ochiul
nu-l cunosc dar zâmbesc cu subînțeles

iar dintr-un bar o fată cu cearcăne negre,
iese trăgând după ea funii de fum
cu pantalonii ei scurți și mulați

o privesc îndelung
apoi mă întorc și scuip

toate astea îmi dau senzația acut
că exist

de ajuns, zic, sunt doar obosit
și atât

*

dar cum să crezi în

nu știu

visul meu sfoară
corali dendritici în cei ce-au murit
un zid ce mă ține-’nchis
circumscris în xyz
ca o fecioară