cade câte-un meteorit
pot să-i spun și stea
tot de prin ceruri vine

stau liniștit întins la Soare
gâdilat la tălpi de apa mării
cu valurile ei glumețe

pruncii mei pe lângă mine
pun nisip pe al meu spate
atunci gândesc la infinit

infinit e numărul stelelor
al boabelor de nisip
al gândurilor mele

din mare nu iese vreo stea
cea de deasupra-mi dă avansuri
dacă mai stai mult... te frig

mă sting în valuri de vorbiri
cât de multe-ar fi cuvintele
Pământului nu-i pasă de niciunul