Mă-ntreb oare ce-ai spune dac-ai afla-ntr-o zi
Că te iubesc...Probabil, ai fi puțin mirată.
Cât mă gândesc la tine, nu poți, n-ai cum să știi
Și nu cred c-o să afli de undeva vreodată.

Nu e să-ți spună nimeni vreodat', că atunci când
Se abăteau asupră-mi furtuni și întuneric,
Eu te strigam în mine, mi te-aduceam în gând
Și îmi reda speranța surâsul tău angelic.

Și orice rană-n suflet, cu tine o pansam,
Prindeam mereu putere când mă gândeam la tine,
Orice impas sau teamă, cu tine-o biruiam
Orice poveste tristă, se termina cu bine.

E trist că n-o sa afli...Și eu sunt vinovat,
De ți-aș fi dat indicii, ai fi-nțeles mesajul.
Aveam atâtea șanse...Pe toate le-am ratat
Și-acum am rămas singur...Căci mi-a lipsit curajul...