Mă ţii de mână... Iubito, îmi e suficient,
Fiindcă-ţi zăresc privirea ce-mi dă atâta viaţă.
Ştiu că vei fi acolo, cu mine, permanent,
Când o să-mi fie frică să fac un pas în faţă.

Mă ţii de mână... Iubito, de-ai şti ce viu mă simt!
Când îmi zâmbeşti, ştiu sigur că răul e departe,
De-acum ştiu, va fi altfel, trăirile nu mint,
Îţi pot citi în suflet, precum citesc o carte.

Mă ţii de mână... Şi-n mine ard torţe de curaj,
Plonjez în nemurire cu capul înainte,
Mă las de bunăvoie învins de-acest miraj,
Ce n-am să-l pot vreodată descrie în cuvinte.

Când tu mă ţii de mână, dispare orice nor
Şi timpul se opreşte să-ţi simtă-n nări parfumul.
Când tu mă ţii de mână, mă simt nemuritor.
Ţine-mă strâns, iubito... şi nu îmi mai da drumul.