agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-13 | |
se luminează de ziuă
în noaptea asta ai mai fi îmbătrânit cu un an dar ai ales să rămâi mai tânără de când ai plecat te tot caut în flacăra încă nestinsă a candelei din perete în urmele lăsate pe pământ lângă crucea de piatră în lutul încă afânat și în cer printre îngeri…. dar nu m-au lăsat! pe bolta înstelată te-am căutat am vrut să-ți întreb steaua nu mai era nici ea acolo se luminează de ziuă însă tot nu te zăresc pământul se va umple de lume cumplit furnicar aproape șapte miliarde! geme pământul de oameni dar numai tu lipsești și eu o să constat iarăși că între atâția sunt singur neștiută furnică ce-și duce în spate osânda se luminează de ziuă și eu o să descopăr că Pascal nu are dreptate nu am cum să mai fiu trestie gânditoare din falnic plop am ajuns o biată salcie plângătoare! nu am curajul să acuz mi-e frică să întreb destinul de ce m-a divorțat forțat smerit aș vrea să-l chem pe zeu în fața judecății de apoi se luminează de ziuă și iar am să o iau de la capăt sisif ce-și duce crucea sub care-o să se-ngroape! poate nu erai tu ceamai dar erai unică și numai a mea în zadar te caut în ochii întrebători și încă umezi ai copiilor noștri în firul de iarbă în mireasmă de floare în fiecare crăpătură a sufletului meu și în fiecare femeie se luminează de ziuă îmi șterg ochii și abia acum îmi dau seama veniseși din timp la câțiva ani lumină în urma mea iar acum ne situăm la puncte cardinale opuse de aia mă atragi atât de tare! tu ești la perigeul existenței eu la apogeul suferinței tu pe orbita ta… gravitezi către un alt răsărit eu în călătoria mea… mă îndrept către apus se luminează de ziuă îngerul meu iese din tură se sting luminile-n oraș mai miroase a Crăciun și a An Nou se dezlănțuie furnicarul! dumnezeu și destinul încep o nouă zi de muncă în suflet mi se aprind din nou lumânări singurătatea mea începe iarăși să te plângă cu lacrimi de ceară!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate