Nici nu trecuse anul, și ziua lui Fănel
Se-apropia, sfioasă, on line, încetinel;

Un clip – o simfonie –, cu bună cuviință,
Bătu solemn din tobe, și declară: ședință!

_ Având toți interpreții în frac, cu papioane,
Îmi pare și normal să-l întâmpin eu pe Fane!
În plus, frumoase doamne-i vor face reverențe;
De nu veniți, nici nu va simți a voastre-absențe…

_ O, Jesus, fără mine, zise un cântec vechi,
Cine-i va mai aduce, șoptite, în urechi,
Chitara și armonica, fix la five o`clock,
Și din ai tinereții ani șui, balade rock?

Trecu atunci pe whirless, purtând pe cap un clop,
Un fecior tare mândru, ce le strigă-n galop:
_ Eu zic că la petreceri ar fi mai bărbătească
Și mult mai potrivită, o horă oltenească!

_ Oh, boys, nu credeți voi că sunteți cam ramoliți?
Acum la modă este rap on hip-hop, nu știți?
La mine doar găsește discurs și poezie,
Și proză, și graffiti, breakdance – o armonie!

Dar cum pe negândite s-a fost logat și Fane,
În panică intrați, se porniră toți, pe toane:
Der Fliegende Holländer, cu Pieces Of a Dream,
Cu Michael Jackson, însuși, spărgând pereții: Scream!
O sârbă românească, la-ntrecere c-un vals,
Romeo, Julieta, Stromae - Alors on danse…
Cu Jacques Dutronc, și moda: Mini, Mini, Mini,
Până când Aznavour le zise: C’est fini!

Fane tastă log out și se-ndreptă spre mine:
_ N-ai o pastilă, zise, ceva, algocalmine?
Că deși-i casa goală, și n-avem invitați,
Cu detectoru’-ți intră și pe off line, pirați;
Și tare-mi este teamă, că azi, de ziua mea,
Vreau să ascult în tihnă, deplină, liniștea…

Morala? Chiar și-aceia ce au cununi de laur,
Să știe că - oriunde - tăcerea e de aur.