agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-15 | | Un bou ce de la muncă venea cam obosit, Trecând pe lângă moară, aude-un glas șoptit; Cum Veta lu’ Spoitu’ îi zise lui Mihai: _ Dacă tăceai, vecine, filozof rămâneai... Rămase cu-acest murmur în cap și în urechi, În timp ce ochi de vaci îl priveau, perechi-perechi. El, important și sobru, deh! bou cu greutate, Gândea, privind de sus cum le-ar fi mângâiat pe toate; Dar nu rosti o vorbă, decis fiind să facă O nemaipomenită impresie: să tacă! Lui îi plăcea Joiana, cu ochii lunguieți, Și coada înfoiată, cu artă, pe scaieți; Dar și Rozina, vaca cea nouă și roșcată, C-avea pe vino-ncoace: era vacă-ncălțată! Făcu o strategie, cu mintea lui de bou: _ V-arăt eu cine mi’s, căci de-acum sunt... „boul nou”! Veni Joiana, prima, și îl privi mieroasă, Clipind din gene grele și lungi, de vacă grasă; Apoi veni Rozina – glezne mici, crupa sus - (îl urmărea demult, ea, visând, cu gândul dus...) Cu ugerul bombat, la paradă, pe trotuare, Privea timid, în jos, de ziceai că-i vacă mare. Stăteau gură căscată și așteptau un semn, În timp ce dânsu’,-n sine, își zise: _ Voi fi demn! Privi la vaca unu, apoi la vaca doi, Apoi călcă în baltă, stropind în jur noroi. Morala, dragii mei, e foarte tristă: Of, Nu orice boulică ce tace,-i filozof...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate