Eram prea mici, gândeam prea mult
Și nu știam atunci ce e cu noi,
Spuneam prea des ca nu te-ascult,
Când gândul împărțeam la amândoi.

Furam din vis prin nopți pierdute,
Fiindu-mi dor, fiindu-mi teamă,
De sentimente dragi și cunoscute,
Ce-n lacrimile noastre se destramă.

Și te iubeam, ca-n anii de liceu,
Eram colegi în banca cea mai mică,
Vroiam să știi c-am să regret mereu,
Că de iubirea ta și mate-mi era frică.

Eram prea mici atunci când ne-am jurat,
Să fim la facultate împreună,
Și nu știu când un vis s-a destrămat
Când viata a-ntâlnit prima furtună.

Privesc tăcut, același prăfuit album
Și-ncerc să-mi amintesc acum de noi,
Frumoase chipuri care nu știu cum,
N-au reușit să-mpartă clipele la doi.