Profesore,
Te miri c-am descifrat între coperte
Tot ce-ai ascuns și nu poți renega
Dar ca și tine, am fost bătut cu pietre
Atunci când eram singur, atunci când mă durea...

Și ani de-a rândul durerea m-a crispat
Iar urletul, blocat de mărul lui Adam,
Era discurs frenetic aplaudat
Doar prin prezență; dar totodată nu eram
Deși, mi-aș fi dorit a fi
La fel de viu printre cei vii,
Murisem retroactiv... o zi.

Așa că,
Având antecedentele profunde,
Nu-ți trebuie cele mai `nalte școli
Pentru-a pătrunde Omul, în care se ascunde
Urma suferinței, și plânsul uneori.