Ne-am turcit

De la un timp ne-am tot turcit
Și țara noastr-a sărăcit,
Au secat fântâni, urcioare,
Cristalinele izvoare
Vântul tot mereu ne bate
Viața-n noi mereu se zbate
Între traumă și vis
Tot trecând pe interzis.
Visele decapitate
Între doruri și dreptate
Ard în cerc uitat deschis
Într-un veșnic paraclis.
Trecerea e grea-n divan
Ne tot fură an de an
Precum iepurii si cerbii
Primăvara firul ierbii.
Vara noastră pe la umbră
E din ce în ce mai sumbră
Toamnele mai tuciurii
Primăveri fără florii
Iernile mai viscoloase
Ne bagă gerul în oase.
Am zugrăvit vechiul rai
Cu făină si mălai
Și am spus mereu la glume
Tot făcând la gură spume.
O ținem într-o dârvală
Fără nicio socoteală,
Ba că-i neagră, ba că-i albă
Ba că baba n-are salbă,
Tot alergând ca orbeții
Ne-a roșit obrazul feții.
Și-am rămas la vorba ceea
Că suntem în lume-a treia.
Mereu ne-am înghitit ura
Tot strigând aiurea la uraaa!
Și-uite așa fără noroc
Am cam pus țara pe foc.

17 ianuarie 2011