agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-17 | |
Dor de Păunescu
Sa dus poezia noastră, Cea compusă pentru vii, De un munte,de un monstru, Sacru,…poate,…nici nu știi, Dacă-i azi ori dacă-i mâine, Ziua-ceea-n care noi, Învăta-vom de la alții, Cum să n-e cinstim eroi. Sa dus domnul Păunescu, A plecat de printre noi, Monumentul de cultură, Ce ținea pe vânt,pe ploi, Vreme bună sau furtună, Luni sau vineri,marți ori joi, Un Cenaclu din acela, Care-nflăcara, în noi, Dorul cel de Eminescu, De parinți și de eroi. A aprins lumina-n țară, Nea-nvățat să o primim, Ca să ne pătrundă-n suflet, Și să-l curețe puțin, Cu credința-devărată, Cu potențial divin. Deșteptând o națiune, Una de aplaudaci, Care adormise,parcă, Națiune de săraci, Dar săraci,…nu de avere, Că de-averi,țara gemea, De săraci,…săraci de minte, România se numea. Cobora cerul pe ape, Păunescu,…când vorbea, Vocea lui voievodală, Ca un tunet răsuna. Striga Roată… Vrem cu țara! Mai simțiți acel fior? Val de brațe ridicate, Cu brichete-n mâna lor, Lacrimi pe obrajii tineri, De emoție,… și-n piept, Inimă română, trează, Conștiință cu efect, Se putea, atuncea face, Revoluție-n direct. Însă au facut-o alții, Mai mârșav și mai suspect, Iar din domnul Păunescu, Mugur de cuvânt,…maestru, Și de vorbe arhitect, Au întins în părți hiene, Cu pretext de intelect. Au uitat de poezie , Pentru simplul interes, Politrucii,pesedeii, Cel lăsat și cel ales, Ca să tune și s-adune, Cea rămas și-au mai cules, Dintr-un om,condei de aur, Dintr-o viață, ca un vers. Dar acum maestrul tace, Nu mai bubuie la noi, Glasul său inconfundabil, Melodie de război, La adio tu…maestre! Care-ai fost și-ai să rămâi, Idolul prezent de-a pururi, Flacăra,…la căpătâi. Ne-a ramas,totuși iubirea, Dorul cel de absolut, Nu-i mai singur…, Eminescu, Cu maestrul,e mai mult, Dacă unu și cu unu, Nu voiau să facă doi, Acum nu mai au ce face, Rezultatul, e în noi. Să cântăm cu toți acuma , Cu adidașii în cui, Rugă la maestrul care, Ieri a fost și astăzi nu-i. Sărutăm dreapta,maestre, Generația în blugi, Care pururi, o să-ți cânte, Imnuri,poezii și rugi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate