De ce minți, atunci când vrei să fii sincer,
Să spui ce gâdești, cu cea mai blândă vorbă? De ce sufletu-ți încarci, secăturii trupul dai... Și când râzi...de ce îți chinui dragă...seriosul? Râzi, spunând minciuni de care, eu, nu auzit-am, Spui râzând cu glasul 'cela, pe care-l iubesc, Vorba ți-o ascult, râsul ți-l îngădui, Iar eu tac odată și încă odată și apoi, pe veci.