Am crescut cu muzica șoaptelor tale,
Și cu mirosul fînului cosit,
Din trandafirul vieții au cam căzut petale,
Ce-ntrgul pat mi la acoperit.

Sub cerul pe care mîini nevăzute,
Au aruncat bulgări albi și pufoși,
Eu mă plimb pe aleea de vise pirdute,
Sub castanii bătrîni și umbroși.

Și mi-e dor de clipele trecute,
Și mi-e dor de tot ce va veni,
Prezentă ești în inimă și-n minte,
Eu încă sper că te voi întîlni.

Dar toamna asta lungă și rece,
Mă face să sufăr de dor,
Eu știu căasta nu trece,
Decît în momentul cînd mor.

Mă-ntorc acasă. E noapte,
Și ceru-i de stele-ncărcat,
Se aud muzici în noapte și șoapte,
...Ce ușor poți să cazi în păcat.